A vinde într-o piaţă, fără a te informa despre ea, este ca şi când ai încerca să topeşti Antartica cu răsuflări calde. Iată şi o povestioară:

Un vânzător se întoarce dezamăgit din Israel unde încercase să vândă o băutură răcoritoare. Un prieten îl întreabă: „De ce nu ai avut succes la israelieni”.

Vânzătorul răspunde: „La început eram sigur că totul va merge bine. Dar am avut o problemă. Nu cunoşteam limba ebraica. Astfel, m-am gândit să folosesc un mesaj din imagini şi am compus afişe, pliante si reclame pe panouri, tot ce am crezut necesar pentru o promovare agresivă si în forţă. Mesajul era după cum urmează:

Ultima fotografie reprezenta un om fericit.
Prima fotografie reprezenta un om insetat, cazut in desert.
A doua fotografie reprezenta un om potolindu-si setea cu o racoritoare.

Foarte frumos şi explicit şi totuşi nu înteleg de ce nu ai reuşit?

Nu am ştiut că evreii citesc de la dreapta la stanga.

Am observat printre cuvintele şi frazele după care este găsit acest blog, întrebarea de mai sus. M-am gândit să răspund la ea: Pentru că sunt româneşti. Pentru început am să vă spun două povestioare.

O companie românească, alcătuită din oameni deosebiţi din toate punctele de vedere, a lansat pe piaţă un produs ce avea în denumirea sa cuvântul „România”. După o perioadă, în care vânzările erau multumitoare, au schimbat denumirea într-una cu un aer occidental. Efectul creat de această schimbara a fost extraordinar.